Conform unui nou raport lansat de Comisia Europeana, toate cele 28 de state membre ale UE includ acum in dreptul lor intern norme de combatere a discriminarii. Discrimineara poate avea motive ca origine a rasiala sau etnica, religia sau credinta, dizabilitati, varsta sau orientarea sexuala. Suportul pentru aceste legi il constituie Directiva privind egalitatea de tratament in ceea ce priveste incadrarea in munca si Directiva privind egalitatea de tratament intre rase elaborate si adoptate inca din anul 2000. Raportul Comisiei constata ca, desi acesta este un pas imporant, sunt necesare eforturi suplimentare pentru a pune in aplicare legea.
Raportul scoate in evidenta faptul ca autoritatile nationale mai trebuie sa asigure si protectia efectiva a victimelor discriminarii la fata locului. Printre principalele provocari se numara insuficienta sensibilizare a opiniei publice asupra drepturilor si faptul ca nu toate cazurile de discriminare sunt raportate. Pentru a sprijini acest proces, Comisia pune la dispozitie fonduri pentru sensibilizarea opiniei publice si pregatirea practicienilor in domeniul dreptului pe tema legislatiei privind egalitatea.
„Principiul non-discriminarii face parte dintre principiile de baza ale Uniunii Europene. Toti suntem egali in fata legii si toti avem dreptul de a ne trai viata fara a fi discriminati”, a afirmat vicepresedintele Viviane Reding, comisarul UE pentru justitie. „Multumita normelor antidiscriminare ale UE si masurilor luate de Comisie pentru asigurarea respectarii acestora, cetatenii se pot prevala de aceste drepturi in toate cele 28 de state membre. Provocarea este sa ne asiguram ca cei afectati de discriminare isi pot aplica in practica drepturile – ca stiu cui sa se adreseze pentru a obtine ajutor si ca au acces la justitie.”
Cu toate acestea, raportul constata ca inca mai exista obstacole in calea aplicarii corespunzatoare a normelor la fata locului. Este posibil ca cetatenii sa nu fie intotdeauna constienti de drepturile lor, de exemplu, de faptul ca normele UE le ofera protectie impotriva discriminarii atat in momentul in care candideaza la obtinerea unui loc de munca, cat si la locul de munca propriu-zis. De asemenea, lipsa datelor privind egalitatea – de colectarea carora sunt responsabile statele membre – ingreuneaza cuantificarea si monitorizarea cazurilor de discriminare. Probabil ca doar o mica parte dintre incidentele care presupun discriminare sunt efectiv raportate, mai ales din cauza insuficientei sensibilizari.
Pentru a se asigura ca drepturile UE la egalitate de tratament sunt aplicate in mod corespunzator la fata locului, Comisia recomanda statelor membre:
- Sa continue sa sensibilizeze opinia publica in legatura cu drepturile antidiscriminare si sa isi concentreze eforturile asupra categoriilor celor mai expuse, cu implicarea angajatorilor si a sindicatelor. Comisia pune la dispozitie fonduri pentru sprijinirea acestor activitati si a publicat un ghid practic pentru victimele discriminarii (a se vedea anexa 1 la raportul de astazi).
- Sa faciliteze raportarea cazurilor de discriminare pentru victime, prin imbunatatirea accesului la mecanismele de solutionare a plangerilor. Organismele nationale pentru egalitate au de indeplinit un rol crucial, iar Comisia va continua sa sprijine stabilirea de contacte intre organismele pentru egalitate si sa se asigure ca acestea isi pot indeplini efectiv sarcinile, conform dreptului UE.
- Sa asigure accesul la justitie pentru cei afectati de discriminare. Ghidul pentru victime elaborat de Comisie cuprinde indrumari specifice despre cum trebuie prezentata si sustinuta o plangere in materie de discriminare. In acelasi timp, Comisia finanteaza cursuri de pregatire pentru practicienii in domeniul dreptului si pentru ONG-urile care reprezinta victimele discriminarii cu privire la modul de aplicare a dreptului UE in materie de egalitate.
- Sa abordeze problemele de discriminare specifice cu care se confrunta romii, in cadrul strategiilor lor nationale pentru integrarea romilor, inclusiv prin punerea in aplicare a orientarilor Comisiei, astfel cum sunt incluse in recomandarea recent adoptata de Consiliu cu privire la integrarea romilor (IP/13/1226).
Raportul ofera si o sinteza detaliata a jurisprudentei aparute de la adoptarea directivelor (anexa 2 la raport) si aduce clarificari mai ales cu privire la discriminarea pe motive de varsta, care a dat nastere unui numar considerabil de hotarari de referinta (anexa 3 la raport).
Legislatia antidiscriminare a UE instituie un ansamblu coerent de drepturi si obligatii in toate tarile din UE, inclusiv proceduri menite sa ajute victimele discriminarii. Toti cetatenii UE au dreptul la protectie juridica impotriva discriminarii directe si indirecte, la tratament egal in ceea ce priveste incadrarea in munca, au dreptul sa beneficieze de ajutor din partea organismelor nationale pentru egalitate si sa depuna plangeri printr-o procedura judiciara sau administrativa.
Intre 2005 si 2007, Comisia a lansat actiuni in constatarea neindeplinirii obligatiilor impotriva a 25 de state membre (nu a fost lansata nicio actiune impotriva Luxemburgului, iar analizarea legislatiei nationale din Bulgaria si Croatia este inca in curs). Aproape toate actiunile mentionate au fost inchise. Intr-un caz (impotriva Italiei), actiunea in constatarea neindeplinirii obligatiilor a condus la o hotarare a Curtii de Justitie a Uniunii Europene (Cauza C-312/11, hotararea din 4 iulie 2013).
sursa: Reprezentanta Comisiei Europene